Reprezentantii spitalului au declarat presei că a apărut în ziar un anunț cu privire la o anumită firmă care ar intermedia locurile de muncă scoase la concurs de spital, contra cost.
"Așteptam ancheta politiei, am avut sesizare din partea unei persoane cum că o anumită firmă le-a cerut bani pentru internmediere locuri de muncă pentru UPU SMURD", a declarat purtătorul de cuvânt al SCJU Târgu Mureș, Lavinia Cosma.
Sindicatul Judeţean Sanitas anunţă deschiderea conflictului de muncă la nivelul Spitalului Judeţean de Urgenţă, începând de ieri, 10 aprilie. Conducerea sindicatului îşi motivează această decizie având în vedere refuzul repetat al conducerii Spitalului Judeţean de a semna şi înregistra Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, la Inspectoratul Teritorial de Muncă, în forma negociată şi finalizată pe 14 februarie, în temeiul art 163 din Legea nr. 62 din 2001, a dialogului social. "Sindicatul Judeţean Sanitas a trimis la data de 10 aprilie o notificare în acest sens Spitalului Judeţean Brăila şi a comunicat deschiderea conflictului de muncă la ITM Brăila", se arată într-un comunicat al Sanitas Brăila. Potrivit precizărilor liderului sindical, Aurelia Chelariu, Spitalul J
sâmbătă, 21 aprilie 2012
munca de jos
inerii nu obişnuiesc formula "munca de jos", dar vârstnicilor le e familiară. Orice josnicie, care durează câteva decenii, ajunge să fie considerată în rând cu cele normale. Comunismul spunea că munca îl înnobilează pe om, dar impusese şi criteriul muncii de jos, pentru recuperarea celor care nu credeau în comunism sau greşeau în postura de activişti ai partidului. Munca
Cei cincizeci de ani de comunism românesc au afectat, în conştiinţa poporului, dar şi în aceea a inteligenţiei, concepţia corectă şi productivă despre funcţia muncii. Tinerii nu ştiu şi nici nu sunt preocupaţi să ştie, dar vârstnicii au apucat vremurile când la acelaşi strung lucra un muncitor fruntaş, premiat şi decorat, dar şi un escroc ori un tâlhar, care trebuia reeducat "la locul de muncă". Munca era, în acelaşi timp, o onoare dar şi o condamnare. În cincizeci
Astăzi, canalul de televiziune Discovery are o serie de emisiuni despre Meseriile murdare. Numai că tratamentul acestor ocupaţii, fără de care societatea ar intra în haos, e unul superior. Comentariul e foarte controlat, iar definiţia economică a îndeletnicirilor "murdare" e convingătoare. Meseriile care impun un regim de viaţă şi o aşezare specială în societate comportă compensaţii băneşti pe măsură, precum şi alte facilităţi cotidiene şi la bătrâneţe. Omul are de
Pradoxal, filozofia corectă americană a banului care odată câştigat prin muncă nu e nici frumos mirositor, nici marcat de un damf, a dezvoltat în România de după comunism o stare de dispreţ pentru banul câştigat cu efort. E parfumat numai banul nemuncit, dobândit prin şmecherie şi aranjamente de clan. Banii cinstiţi sunt şi ei, ca şi munca de jos, bani de jos. În dedicaţia lor prostească pentru îmbogăţiţii "de război" ai ultimelor două decenii de conflict social major, televiziunile contribuie masiv la discreditarea unei idei sănătoase despre muncă. P
Cei cincizeci de ani de comunism românesc au afectat, în conştiinţa poporului, dar şi în aceea a inteligenţiei, concepţia corectă şi productivă despre funcţia muncii. Tinerii nu ştiu şi nici nu sunt preocupaţi să ştie, dar vârstnicii au apucat vremurile când la acelaşi strung lucra un muncitor fruntaş, premiat şi decorat, dar şi un escroc ori un tâlhar, care trebuia reeducat "la locul de muncă". Munca era, în acelaşi timp, o onoare dar şi o condamnare. În cincizeci
Astăzi, canalul de televiziune Discovery are o serie de emisiuni despre Meseriile murdare. Numai că tratamentul acestor ocupaţii, fără de care societatea ar intra în haos, e unul superior. Comentariul e foarte controlat, iar definiţia economică a îndeletnicirilor "murdare" e convingătoare. Meseriile care impun un regim de viaţă şi o aşezare specială în societate comportă compensaţii băneşti pe măsură, precum şi alte facilităţi cotidiene şi la bătrâneţe. Omul are de
Pradoxal, filozofia corectă americană a banului care odată câştigat prin muncă nu e nici frumos mirositor, nici marcat de un damf, a dezvoltat în România de după comunism o stare de dispreţ pentru banul câştigat cu efort. E parfumat numai banul nemuncit, dobândit prin şmecherie şi aranjamente de clan. Banii cinstiţi sunt şi ei, ca şi munca de jos, bani de jos. În dedicaţia lor prostească pentru îmbogăţiţii "de război" ai ultimelor două decenii de conflict social major, televiziunile contribuie masiv la discreditarea unei idei sănătoase despre muncă. P
postare extravaganta
obișnuită: o femeie cu pălărie-joben albă, pantofi cu platformă albi cu ceva sclipici, o vestă de blană, mult machiaj, lăsînd în urmă un parfum sufocant. Cu zîmbete ironice am comentat, desigur. Dar acum mă gîndesc, de fapt, eu admir aparițiile extravagante, aiurea, sărite de pe fix, ieșite din comun, poate vulgare, poate kitsch din cap pînă în picioare. Sunt oameni care au îndrăzneala nebună să se expună unei mulțimi de ochi dezaprobatori, ironici, oameni ca
u exista pentru mine haine pe care nu CUTEZ sa le port, ci haine mai curind dintre cele care NU ÎMI PLAC. Iar lipsa de afinitate cu aceste haine refuz sa mi se insinueze ca ar fi de fapt imburghezire sau laşitate, conservatorism etc. Sunt destul de onest cu mine sa fac diferenţa intre refuzul pe motive estetice, incompatibilităţi cu setul meu de plăceri, si cel venind
agant NU trebuie considerat sinonim cu a fi eu însumi (el, ea). Foarte adesea, extravaganța=exhibiționism și în acest caz asta ascunde altceva, e dejaun simptom, nu mai este dezvaluire de sine sau asumare a nu știu cărei naturi.
u exista pentru mine haine pe care nu CUTEZ sa le port, ci haine mai curind dintre cele care NU ÎMI PLAC. Iar lipsa de afinitate cu aceste haine refuz sa mi se insinueze ca ar fi de fapt imburghezire sau laşitate, conservatorism etc. Sunt destul de onest cu mine sa fac diferenţa intre refuzul pe motive estetice, incompatibilităţi cu setul meu de plăceri, si cel venind
agant NU trebuie considerat sinonim cu a fi eu însumi (el, ea). Foarte adesea, extravaganța=exhibiționism și în acest caz asta ascunde altceva, e dejaun simptom, nu mai este dezvaluire de sine sau asumare a nu știu cărei naturi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)